Albina-meliferă este o specie de insecte din familia apide, ordinul himenoptere. Albinele sunt unele dintre cele mai interesante insecte sociale. Patria lor se consideră pădurile foioase din regiunile temperate și subtropicale ale Euroasiei. Omul, însă, le-a răspândit până la Extremul Nord. În natură albinele sălbatice trăiesc în scorburi, în crăpăturile stâncilor. Din cuiburile lor scoteau mierea pe timpuri vânătorii-prisăcari. Mai târziu oamenii au început să facă pentru albine niște buduroaie artificiale (stupi primitivi) pe care îi țineau aproape de casă. Așa s-a început domesticirea albinelor și apicultura primitivă.
 După ce apicultorul rus P. I. Procopovici a inventat în anul 1814 stupul cu rame, începe să se dezvolte apicultura rațională.

 O familie de albine e compusă din matcă (regină), albine lucrătoare și trântori. Fiecare își are funcțiile sale.

 Matca depune primăvara și vara câte 1,5 - 2,5 mii de ouă pe zi. Din ele se vor dezvolta (în dependență de dimensiunile celulelor fagurelui și de hrana pe care o primesc larvele) mătci, albine lucrătoare sau trântori.

 Albinele lucrătoare (60 - 100 mii) au multe griji. Ele construiesc faguri din ceara secretată de niște glande specială ale (cerifere) situate pe așa-numitele oglinzi ceriferice de pe abdomen. Ele culeg nectarul florilor (prelucrându-l în miere) și polenul, pe care-l amestecă cu miere formând păstura, apără stupii și mențin în el o temperatură constantă. Din niște glande speciale albinele secretă lăptișor de matcă cu care hrănesc în permanență matca și primele 3 zile larvele.

 Trântorii sunt masculi care trăiesc în familia de albine numai vara, când se împerechează cu matca. Spre sfârșitul verii, când familia de albine face rezerve de miere pentru creșterea puietului și pentru iernat, trântorii sunt izgoniți din stup.

 Albinele lucrătoare iernează împreună cu matca, formând un ghem. În timpul iernii ele consumă rezervele de miere acumulate vara. De la albine se obține miere care este un produs alimentar deosebit de valoros, ceară, propolis, lăptișor de matcă, venin. Din propolis, lăptișor și venin se obțin preparate medicamentoase.

 Albinele sunt principalii polenizatori ai plantelor cu flori. Anume de albine depinde în mare măsură recolta culturilor agricole. De exemplu, în republica noastră ele sporesc recolta de răsărită cu 3 - 9 c/ha, cea de semințe de lucernă - cu 2 - 3 c/ha.

 Se cunosc mai multe rase de albine-melifere. În fosta Uniune Sovietică cele mai răspândite erau albina-sură-caucaziană-de-munte, albina-rusă-de-pădure, albina-galbenă-italiană ș. a. În Republica Moldova sunt albina-sură-caucaziană-de-munte, albina-carpatică și mai puțin albina-craină.

 Care este ”limbajul albinelor”, cum se înțeleg ele încotro să zboare, ce să adune ? Orice prisăcar știe că albinele reîntoarse în stup se rotesc, executând un anumit ”dans”. Acesta este un mod de semnalizare al albinelor și el a fost explicat în anul 1942 de fiziologul german K. Friș. De exemplu, prin ritmul mișcărilor specifice albinele cercetașe sosite le comunică celorlalte albine lucrătoare la ce distanță se află florile cu nectar, iar prin direcția dansului lor față de verticală, ele le comunică în ce direcție se află sursa de hrană în raport cu Soarele. În zilele fără soare, albinele cercetașe înseamnă această cale eliminând substanțe cu miros specific.

 În fosta Uniune Sovietică biologia albinelor-melifere, tehnologia industrială aplicată în apicultură a fost studiată de Institutul de cercetări științifice în domeniul apiculturii din orașul Râbnoe (regiunea Reazan).
 Locul unde se întrețin stupii se numește prisacă. După destinație există prisăci de miere-marfă, experimental-didactice, de polenizare, complexe ș. a. După numărul de stupi și după cantitatea de miere produsă, fosta Uniune Sovietică ocupa primul loc în lume. După numărul familiilor de albine la 1 km² primul loc în fosta Uniune Sovietică îl ocupa regiunea Basarabia (8 familii la 1 km², 1985). În sovhozurile apicole numărul de familii ajungea la 3 - 4 mii.