Anatomia (de la grecescul anatome - disecție, secționare) este știința despre structura organismelor; compartiment al morfologiei. Se disting anatomia plantelor (fitomia), anatomia animalelor (zoo-anatomia), anatomia omului (antropotomia).

 Anatomia plantelor studiază structura internă a organismelor vegetale. Cuprinde citologia, histologia (știința despre țesuturi) și organografia (știința despre structura organelor).

 Apariția anatomiei plantelor datează din sec. XVII și este legată de invenția microscopului, de cercetările savantului R. Hook și de editarea primelor cărți de specialitate: ”Anatomia plantelor” de M. Malpighi (1679), ”Anatomia organismelor vegetale” de botanistul englez N. Grew (1682). Anatomia plantelor cunoaște o impetuoasă dezvoltare în sec. XIX, după ce au fost descoperiți componenții celulari și a fost elaborată teoria celulară. În sec. XX anatomia plantelor se diferențiază, în special după direcțiile de cercetare.

 În cadrul anatomiei plantelor se deosebesc:

• anatomia sistematică sau comparată (studiază particularitățile structurale ale speciilor și genurilor de plante în scopul punerii în evidență a semnelor distinctive); 
• anatomia ecologică (analizează structura plantelor ce cresc în diferite condiții pedoclimatice și de relief); 
• anatomia fiziologică (studiază dinamismul structurilor în legătură cu funcțiile fiecărea - fotosinteza, respirația, transpirația, translocarea și înmagazinarea substanțelor ș. a.); 
• anatomia patologică (cercetează modificarea celulelor și țesuturilor la plantele bolnave sau vătămate); 
• anatomia evoluționistă (analizează  structura plantelor cu scopul de a stabili atât căile și factorii evoluției, cât și caracterul evoluției - convergent, paralel, divergent). 

 O contribuție importantă la formarea și dezvoltarea noțiunilor din anatomia plantelor au adus celebrii cercetători H. Moll, J. Sachs, E. Strasburger, G. Haberlandt, K. Esau, iar în fosta Uniune Sovietică - I. P. Borodin, V. G. Alexandrov, V. F. Razdorschii, A. A. Iațenko-Hmelevschii ș. a. În ultimul timp anatomia plantelor a înregistrat noi succese datorită folosirii microscopului electronic. În Republica Moldova cercetări în domeniul anatomiei plantelor se efectuau la Academia de Științe, la Universitatea de Stat, la Institutul agricol, Asociația științifică de producție ”Vierul”, la Institutul pedagogic din Tiraspol ș. a. În republica noastră se dezvoltă, în special, anatomia fructelor sau carpohistologia (ciclul de lucrări ”Structura, ultrastructura și evoluția fructelor”, autor B. T. Matienco, a fost distins în 19814 cu premiul de Stat al RSSM) și anatomia viței-de-vie (ce studiază structura țesuturilor și rezistența la ger).

 Realizările anatomiei plantelor se aplică în agricultură, industria alimentară, chimică, farmaceutică, în medicină ș. a.

 Anatomia animalelor numită și morfologia comparată studiază structura corpului animalelor, topografia organelor, interdependența structurii și funcției lor, precum și legătura organismelor cu mediul ambiant. Primele studii în acest domeniu au fost făcute de învățații anticii Hippocrates, Aristotel și Galenus. Fondator al anatomiei este considerat învățatul belgian A. Vesalius (1514 - 1564) care este și autorul primului manual de anatomie și care a fost persecutat de biserică pentru că a încercat să dovedească asemănarea dintre om și animal. Pentru același fapt a fost ars pe rug M. Servetus (1509 - 1553), gânditor și medic spaniol. Un rol deosebit în dezvoltarea anatomiei animalelor l-au jucat zoologul francez J. Cuvier (a descoperit legea corelației organelor, lege pe baza căreia a reconstituit structura multor animale fosile) și evoluționistul francez Étienne Geoffroy Saint-Hilaire (a demonstrat planul comun de organizare a corpului animalelor, afirmând că unitatea structurii organismelor animale depinde de gradul lor de rudenie și este rezultatul provenienței unei specii din alta).

 Succesele ulterioare ale anatomiei animalelor sunt legate de lucrările savanților francezi P. Latreille, A. Milne, biologilor germani J. Müller, C. Carus, naturalistului rus  K. M. Ber, care a stabilit legea asemănării embrionare, precum și de lucrările savantului englez R. Owen, care a sistematizat unele noțiuni generale de atonomie. Un rol important în dezvoltarea ulterioară a anatomiei animalelor l-a avut anvățătura lui C. Darwin. Lucrări importante efectuau biologii ruși A. O. Covalevschi, V. O. Covalevschi, I. I. Mecinicov, M. A. Menzbir, englezi F. Balfour, E. R. Lankester, germani K. Gegenbauer, A. Goethe ș. a. În fosta Uniune Sovietică dezvoltarea anatomiei animalelor e legată de numele savanților A. N. Severțov, I. I. Șmalgauzen, V. A. Doghel, V. N. Beclemișev, N. A. Livanov ș. a.

 Anatomia animalelor are sarcina de acrea un sistem natural al lumii animale și de a stabili legitățile morfologice ale evoluției pe baza anatomiei, embriologiei.

 În Republica Moldova anatomia animalelor se studiază la Institutul de zoologie și fiziologie al Academiei de Științe, la instituțiile de învățământ superior de specialitate.

 Anatomia omului studiază forma, structura și dezvoltarea organismului uman, interdependența dintre organele și sistemele de organe, dintre organism și mediul înconjurător.

 Noțiunea de ”anatomie a omului” a apărut în cele mai vechi timpuri. La afirmarea anatomiei omului ca știință au contribuit mai multe generații de savanți, printre care Hippocrates (460 - 337 î. e. n), Galenus (130 - 200 e. n.), Abdallāh ibn Sīnā (980 - 1037), Leonardo da Vinci (1452 - 1519), Andries van Wesel (1514 - 1564), A. M. Șmuleanschii (1748 - 1795), N. I. Pirogov (1810 - 1881), V. P. Vorobiov (1876 - 1937), V. N. Tonkov (1872 - 1954).

 Anatomia omului se divide în:

• anatomia normală sau descriptivă care se împarte după obiectele de studiu în osteologie (studiază oasele), artrologie (articulațiile), miologie (mușchii), splanhnologie (viscerele), angiologie (vasele), neurologie (sistemul nervos) ș. a.; 
• anatomia patologică studiază modificările structurale care apar în organe și țesuturi ca rezultat al proceselor patologice;
• anatomia topografică sau chirurgicală studiază diverse organe și țesuturi în scopuri chirurgicale;
• anatomia tisulară sau histologia studiază țesuturile organismului la nivel microscopic și ultrascopic ș. a.

 Anatomia este strâns legată de fiziologie. Principala metodă de cercetare anatomică este disecția. Se mai aplică roentgenografie, analiza biochimică, analiza histologică ș. a. În Republica Moldova studii în domeniul anatomiei omului se efectuează la Institutul de medicină, la diferite instituții de cercetări științifice în domeniul medicinei.