Bioenergetica sau energetica biologică este știința care studiază procesele de transformare a energiei în sistemele biologice. Este o parte componentă a biologiei moleculare, a biofizicii și biochimiei.

 Ca început al bioenergeticii pot fi considerate lucrările medicului și fizicianului german Julius Robert von Mayer, care a descoperit legea conservării energiei (1841), cercetânt procesele energetice care au loc în organismul uman. Conform concepției sale, drept acumulatori de energie solară pe Pământ, servesc plantele, pe când pentru celelalte organisme sunt caracteristice numai procesele de transformare a unor substanțe sau ”forțe” în altele, și nu crearea lor.

 La dezvoltarea bioenergeticii celulare a contribuit biochimistul sovietic V. A. Engelhardt, biochimiștii germani Otto Meyerhof, Otto Warburg, biochimistul englez Peter Mitchell.

 Cercetările în domeniul bioenergeticii se bazează pe punctul de vedere, conform căruia în cazul fenomenelor vitale sunt aplicabile legile fizicii și chimiei, iar în cel al transformărilor energiei în organisme - legile termodinamicii. Bioenergetica studiază organismele vii ca sisteme ce se află într-un permanent schimb de substanțe și de energie cu mediul înconjurător. Principalul rezultat al dezvoltării bioenergeticii constă în stabilirea caracterului unitar al proceselor energetice la toate vietățile.