Bourul este un mamifer din grupa bovinelor acum dispărut. Se consideră strămoșul multor rase de vite cornute mari din Europa. A apărut la sfârșitul epocii pleistocene (cca. 15 mii de ani în urmă), fiind răspândit în raioanele centrale, de sud-vest și de vest ale părții Europene a fostei URSS, în Europa Centrală și în unele țări din Europa de Vest.

 În Republica Moldova au fost găsite rămășițe scheletice de bour (lângă satul Frumușica, r. Florești, s. Brânzeni, r. Edineț) din mileniile 10 - 8 înaintea erei noastre. Multe oase de bour au fost descoperite în așezările omenești de cultura Tripolie (mileniile 4 - 3 înaintea erei noastre). De exemplu, lângă or. Florești au fost găsite vre-o 500 de oase de la 36 de animale, în apropierea s. Ruseștii Noi, r. Hâncești - peste 300 de oase de la 25 de animale. Printre obiectele descoperite sunt cranii, coarne, maxilare, măsele, oase ale membrelor ș. a. Începând cu mileniul 2 înaintea erei noastre, numărul bourilor pe teritoriul dintre Nistru și Prut începe să se reducă. Același lucru s-a constatat și în alte regiuni ale Europei. În sec. XIII - XIV bourul dispăruse în majoritatea țărilor din Europa de Vest, supraviețuind în regiunea dintre Marea Neagră și partea de est a Mării Baltice, mai ales în țările baltice.

 Cele mai târzii rămășite scheletice de bour descoperită în Moldova țin de sec. XIV (Orheiul Vechi, r. Orhei, Hansca, r. Hâncești ș .a.). Despre existența bourului în Bucovina ne vorbesc lucrarea lui Dimitrie Cantemir ”Descrierea Moldovei” (1716), precum și diferite legende. Una din ele povestește, că voivodul Dragoș Vodă a trecut cu însoțitorii săi din Maramureș în Bucovina, urmărind un mamifer puternic și rar întâlnit (numit bour), pe care l-a omorât lângă râul Suceava. Capul de bour înfrumuseța stema Statului Moldovenesc feudal.

 Existența de odinioară a bourului prin părțile noastre e confirmată, de asemenea, prin unele denumiri vechi de sate, dealuri și văi, cum ar fi Boureni, Valea Bourului. Se consideră că ultimul bour a fost vânat în Polonia în anul 1627. Unii savanți socot, că în unele păduri dese din Bucovina, bourul ar fi trăit până la începutul sec. XVIII.