Vitaminele sunt compuși organici complecși necesari organismului în cantități mici, dar fără de care el nu poate exista. Nu în zadar ele au fost numite vitamine - de la cuvântul latin ”vita” - viață.

 Vitaminele se notează, de obicei, cu litere latine.

 În caz de avitaminoză (lipsă de vitamine) la om și animale apar o serie de boli grave, care pot duce la moarte. De exemplu, din cauza lipsei vitaminei D în primele luni de viață la om și animale apare rahitismul, lipsa de vitamină C contribuie la îmbolnăvirea de scorbut. Întemeietorul învățăturii despre vitamine este savantul rus N. I. Lunin, care a descoperit rolul lor (1880). În organismul omului și al animalelor vitaminele nimeresc odată cu hrana sau se introduc ca preparate curative: vitaminele A, grupa vitaminelor B, C, D, E ș. a. Principalele surse de vitamine sunt plantele. Există plante atât bogate în vitamine, încât ele sunt numite ”plante vitaminoase”.

 Vitaminele se distrug ușor la fierbere și în timpul păstrării, de aceea e mai bine ca plantele care le conțin să fie consumate în stare crudă. Foarte bogate în vitamina C sunt măceșele, coacăza neagră, lămâile; o sursă bogată de vitamina A sunt morcovul și tomatele. Selecționatorii sovietici au creat un soi de trandafiri, fructele căruia conțin o cantitate record de vitamină C.

 În formarea vitaminelor joacă un rol important și microorganismele.