Fazan auriu |
Multe specii de galiforme se caracterizează prin dimorfism sexual, adică prin existența a 2 sexe, ce diferă unul de altul prin colorit, talie și glas. Masculii sunt împodobiți cu pene frumoase sau cu lobi pieloși cu o colorație vie. Înainte de cuibărit la ele are loc așa numita ”perioadă de nuntă”, iar la cocoșii-de-munte și cocoșii-de-pădure - toaca. Galiformele își fac niște cuiburi simple de tot - adâncituri în sol, căptușite cu fire de iarbă și pene. Puii lor sunt nidifugi, adică în momentul eclozării sunt bine dezvoltați, au corpul acoperit cu puf, pot să-și urmeze imediat mama și să se hrănească singuri. Aproape toți reprezentanții acestui ordin sunt păsări sedentare sau întreprind călătorii sezoniere la distanțe relativ mici. Singura specie migratoare e prepelița care iernează în regiunile tropicale ale Africii, în Arabia, India și în sudul Chinei. Multe galiforme sunt apreciate ca păsări de vânat pentru carnea lor gustoasă. Cele mai cunoscute dintre ele fiind potârnichea-albă și potârnichea-de-munte, cocoșul-de-munte, cocoșul-de-pădure, găinușa-de-alun sau ierunca, fazanul, potârnichea-sură, prepelița. Galiformele nimicesc un număr mare de insecte dăunătoare. Potârnichea-sură, de exemplu, stârnește în perioada de vegetație a plantelor câte 3,5-4 kg de dăunători, iar fazanul - până la 4 kg. Galiformele se împart în 2 subordine: hoatzine și galinacee (găinile-propriu-zise). Hoatzinele la rândul său sunt constituite dintr-o familie cu un reprezentant - hoatzinul. E de mărimea unui fazan și este răspândit în pădurile inundabile ale Amazonului. Formează colonii de 10-50 perechi. Își fac cuiburile în crengile aplecate de asupra apei. După ce se usucă puișorii eclozați se pot cățăra pe crengi cu ajutorul ciocului, precum și a 2 unghiuțe de la primele degete ale aripilor. Ei pot sări în apă, unde înoată și se scufundă cu ușurință. Dintre galiforme omul a domesticit încă din cele mai vechi timpuri găinile, curcile și bibilicile sau picherele.
Găinile-propriu-zise sunt întrunite în 4 familii: găinile-de-gunoi, cocoșii-hoco sau găinile-arboricole, tetraonidele și fazianidele (păunii).
Găinile-de-gunoi (megapodirele) cuprind circa 12 specii răspândite în Australia, Malaezia și pe insula Noua Guinee. Ele sunt aproape unicele păsări, care nu-și clocesc singure puii (și nici nu-și depun ouăle în alte cuiburi, cum o face cucul). Incubația ouălelor are loc pe contul căldurii degajate în urma descompunerii materiilor vegetale - gunoiului (de unde le vine și numele) sau în nisipul încălzit de razele solare.
Familia cocoșilor hoco numără circa 40 specii răspândite în regiunile sudice ale Americii de Sud. Reprezentanții ei își fac cuburile în ramurile copacilor sau în scorburi. Au un glas puternic, dar nemelodios.
Fazianidele numără peste 170 specii răspândite în regiunile tropicale și în cele temperate ale globului pământesc (lipsesc doar în Polinezia). Centrul de răspândire a fazanilor este Asia Centrală. Din această familie fac parte prepelițele, potârnichile, fazanii, bibilica, găina-banchivă, păunii, curcanul-sălbatic, francolinul ș. a.
Păun |
În Republica Moldova se întâlnesc prepelița, potârnichea-sură și fazanul. Ultimul a fost introdus și se aclimatizează în mai multe raioane.
Tetraonidele numără circa 20 specii răspândite în ținuturile circumpolare reci și în cele temperate ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Ele populează, de regulă, taigaua, dar se întâlnesc și în tundră și în munți până la limita zăpezilor eterne. Cei mai cunoscuți reprezentanți sunt cocoșii-de-munte, cocoșii-de-pădure, cocoșii-de-prerie, cocoșii-de-Caucaz, potârnichea-albă, potârnichea-de-tundră, găinușa-de-alun ș. a.
Cocoș-de-munte |
0 comments:
Trimiteți un comentariu