Enciclopedia Naturii

Gândacii de bucătărie sunt niște insecte din ordinul blatodee, ce numără mai mult de 3 specii. Majoritatea lor trăiesc la tropice și sub-tropice. Femelele își poartă ouăle (ce le depun) în ootecă, capsulă situată la capătul abdomenului. Unele specii sunt vivipare, adică nasc pui vii.

 Blatodeele se numără printre insectele cele mai vechi de pe Pământ: ele existau încă acum 300 milioane de ani, în perioada carboniferă. Sunt un bun obiect pentru studierea structurii interne, fiziologiei și comportării insectelor. Din acest ordin de insecte în țara noastră trăiesc 55 specii.

 Cele mai cunoscute sunt speciile sinantrope, a căror existență este legată de activitatea omului - gândacul-roșu-de-bucătărie, numit de asemenea Prusac și gândacul-negru-de-bucătărie. Ele duc un mod de viață nocturn.

 Stabilindu-se în locuința omului, aceste insecte ne provoacă o mulțime de necazuri: strică și murdăresc produsele alimentare, rod hârtia și copertele cărților, încălțămintea și alte obiecte de piele. Ele sunt periculoase și prin faptul că pot contribui la răspândirea agenților patogeni ai unor boli infecțioase cum sunt dizenteria, tuberculoza ș. a.

 Pentru a preveni înmulțirea și invazia gândacilor-de-bucătărie în locuințele noastre, o mare importanță are respectarea regulilor sanitare, de igienă, păstrarea alimentelor în vase, cutii sau pachete, nimicirea sau scoaterea imediată din locuință a resturilor de produse alimentare.

Tinerii etnografi de la școala medie din s. Pripicenii-Răzești, r. Rezina, cutreerând cu mulți ani în urmi împrejurimile satului natal în căutarea exponatelor pentru muzeul de etnografie al școlii, au observat într-o crăpătură formată în urma unei alunecări de teren de pe panta dreaptă a r. Cogâlnic câteva oase pietrificate neobișnuite. Apoi a fost găsit scheletul unui colosal animal numit dinoteriul supra-gigantic. Lângă scheletul, care se află în prezent într-o sală spațioasă a muzeului de stat, permanent se adună mulți vizitatori, admirându-i craniul neobișnuit și dimensiunile impunătoare. Acest dinoteriu are 5 m înălțime, vreo 6 m lungime, membrele puternice și înalte ca niște stâlpi, craniul alungit, plat și fildeși de aproximativ 1 m lungime fiecare și ascuțiți la capăt. Oare poți privi această namilă fără uimire ? Scheletul de dinoteriu de la Pripicenii-Răzești e un exponat unic în țara noastră.

 Oameni de știință au luat cunoștință pentru prima dată de rămășițele scheletice (oase și măsele) ale dinoteriului (Deinotherium) circa 250 de ani în urmă. Unii savanți îi numeau, tapiri, alții, rinoceri de baltă sau rămășițe de ”balauri”. De abia în anul 1829 uriașele fosile au primit denumirea de ”dinoteriu” (fiară înspăimântătoare, animal teribil) - gen de animale și au fost incluse în ordinul proboscidieni. În muzeele Republicii Moldova se păstrează cea mai bogată și valoroasă colecție de fosile de dinoterii din fosta Uniune Sovietică.

Schelet de Dinoteriu din Muzeul Național de Știință și Natură, Tokio

 Baștina dinoteriilor e considerată Africa unde au apărut la începutul perioade terțiare (circa 20 milioane de ani în urmă). În Europa dinoterii au ajuns circa acum vreo 15 milioane de ani și au dispărut aproximativ cu 2-3 milioane de ani în urmă.

 După structura craniilor, măselelor, șirei spinării și membrelor, se poate afirma, că dinoteriul ducea un mod de viață atât terestru, cât și acvatic, preferând mai ales locurile înmlăștinite de unde smulgea cu fildeșii rădăcini mustoase de plante.

Grădina zoologică este o instituție de cercetări științifice și cultural-educativă, în care se întrețin și se demonstrează publicului animale din diferite regiuni zoo-geografice ale lumii. Grădinile zoologice au luat ființă în timpuri străvechi. În Egiptul antic exista o mare grădină zoologică încă cu circa 1500 ani î. e. n. Primele grădini zoologice din Europa datează de la mijlocul sec. XIII (primele menajerii - de la sf. sec. XI). Primele grădini zoologice serveau, în temei, pentru distracție. Activitatea actuală a grădinilor zoologice e orientată spre asigurarea condițiilor de viață necesare animalelor întreținute în captivitate.

 Grădina zoologică din Chișinău a fost organizată în anul 1978 și numără la început doar 60 specii de animale. În anul 1987colecția ei de animale constituia din peste 1500 indivizi, ce fac parte din 200 specii, printre care 8 specii de nevertebrate, 85 specii de pești, 5 de amfibieni, 9 de reptile, 88 de păsări și 65 de mamifere. Aici se întrețineau atât animale rare, cât și animale pe cale de dispariție incluse în Cartea roșie mondială cât și în Cartea roșie a Republicii Moldova (acvila-de-stepă, lebăda-cucuiată, broasca-țestoasă-de-baltă ș. a.).


 Vizitatorii grădinilor zoologice fac cunoștință cu particularitățile biologice ale animalelor, rolul ce-l joacă aceste animale în viața omului și în natură. Oamenii de știință desfășoară aici o vastă muncă de studiere a ecologiei, etologiei și bolilor animalelor, elaborează măsuri de combatere a acestor boli, efectuează experiențe de aclimatizare, hibridizare.

Zebre la Grădina zoologică din Chișinău

Cocostârci la Grădina zoologică din Chișinău

 Grădinilor zoologice le revine un rol tot mai mare în păstrarea și sporirea numărului de animale rare și în refacerea numărului animalelor aflate pe cale de dispariție. Multe din aceste animale, de exemplu zimbrul, calul Przwalski, cerbul lui David s-au păstrat anume datorită grădinilor zoologice, care contribuie la educarea la oameni a unei atitudini grijulii și a dragostei față de natură.

Heleșteu la Grădina zoologică din Chișinău

Acvilă la Grădina zooligică din Chișinău

Cocorul cu coroană la Grădina zoologică din Chișinău

Hoitar la Grădina zoologică din Chișinău

Pelicani la Grădina zoologică din Chișinău

Râs (Linx) la Grădina zoologică din Chișinău

Țap sălbatic la Grădina zoologică din Chișinău

Vulpe la Grădina zoologică din Chișinău

Iarăși zebre :)

Renumitul zoolog, propagandist și luptător neobosit pentru salvarea lumii animale de pe planeta noastră Gerald Durrell s-a născut în anul 1925 în India, în familia unui inginer. Copilăria și-a petrecut-o pe insula Corfu din Marea Mediterană. Împreună cu câinele său Roger micul Gerald a cutreierat toate colțișoarele insulei, descoperind o mulțime de taine ale naturii. Casa îi era plină de tot felul de animale. La un moment dat el a înțeles, însă, că pentru a le întreține, în afară de de dragoste, trebuie să ai și cunoștințe temeinice. După absolvirea colegiului Durrell începe să lucreze la Whipsnade - o filială a grădinii zoologice din Londra. La 21 de ani el se angajează să prindă și să aducă pentru grădinile zoologice animale sălbatice din alte țări.

 Prima călătorie întreprinsă în Africa de Est i-a produs o impresie colosală! La întoarcere simte necesitatea de a-și împărtăși emoțiile și descrie toate cele trăite în prima sa carte ”Corabia supraîncărcată”, care a avut un succes excepțional.

 Și celelalte cărți ale sale, bunăoară ”Pământul foșnetelor”, ”Gonașii din Bafut”, ”Calea puilui de cangur”, ”Familia mea și alte animale” se bucură de o mare popularitate, asemeni cărților clasice despre lumea animală, semnate de cunoscuții zoologi și scriitori naturaliști Ernest Thompson Seton, Konrad Lorenz, Bernhard Grzimek, Joy Adamson.

 Durrell îl convinge pe cititor, că tot ce e viu în natură e minunat, îl face să vadă frumusețea acolo, unde s-ar părea, că ea lipsește - la bufnițe, șoareci, șobolani și păianjeni. Biologul sovietic V. E. Flint, care i-a prefațat majoritatea cărților ce au apărut în fosta Uniune Sovietică, era de părere că G. Durrell ”pune atâta dragoste și admirație în povestirile sale despre animale, încât după citirea lor, doar un infirm moral absolut va mai fi în stare să nimicească un șarpe care se încălzește la soare sau o broască ce-i trece drumul”.

 Descriind natura, autorul trăiește împreună cu cititorul momente înălțătoare ale descoperirii. Fiecare pagină a cărților sale constituie o lecție pentru inimă și minte. G. Durrell a călătorit și prin America, Australia, iar în 1985 a vizitat Uniunea Sovietică pentru a face un film despre rezervațiile naturale din Uniunea Sovietică. Savantul desfășura și o vastă activitate de propagare a cunoștințelor despre natură în cadrul emisiunilor de radio și televiziune, precum și în grădina sa zoologică de pe insula Jersey (din Anglia).

Grădina botanică este o instituție de cercetări științifice, cultural-educativă și auxiliar-instructivă, care se ocupă cu studierea plantelor, precum și cu popularizarea botanicii ca știință. Sarcina ei principală este căutarea de noi plante folositoare și introducerea lor în cultură. Baza unei grădini botanice o constituie colecțiile de plante vii ce se cresc pe terenuri neadăpostite și în oranjerii. Multe grădini botanice au și dendrarii, alpinarii, expoziții de plante folositoare (medicinale, alimentare, tehnice, decorative ș. a.). În cele mai mari grădini botanice se găsesc până la 20-30 mii de specii de plante.

 Primele grădini botanice au fost înființate în Italia în secolul XIV (Salerno, 1309; Veneția, 1333). Cele mai renumite grădini botanice din Europa sunt cele din Qu (Londra), Edinburg, Uppsala, Bruxelles, Geneva ș. a.

 În Rusia premergătorii grădinilor botanice au fost grădinile de plante medicinale ale farmaciilor din Moscova (1706, actualmente Filiala grădinii botanice a Universității din Moscova), Lubnî (1709), Petersburg (1714) ș. a. Inițial, în aceste grădini se cultivau numai plante medicinale, însă treptat aici au început să se colecționeze și plante de cultură, plante sălbatice din diferite regiuni ale Rusiei (mai ales din Siberia) și de peste hotare.

 În sec. XIX se înființează grădini botanice pe lângă universitățile din Tartu, Harkov, Kazani, Kiev, Odesa, precum și pe lângă multe instituții de învățământ superior agricole. În regiunile de sud ale Rusiei grădina botanică de lângă or. Nikita (la 7 km de Ialta) și grădinile botanice de la Batumi și Suhumi devin centre de introducție a culturilor subtropicale.

 În fosta Uniune Sovietică funcționau 125 de grădini botanice.

 La introducerea în cultură a unor noi plante folositoare grădinile botanice din fosta Uniune Sovietică acordau o deosebită atenție studierii complexe a diversității geno-tipice a formelor inițiale, selecției, elaborării sistemului agrotehnic al noilor culturi.

 Unul din rezultatele activității grădinilor botanice a fost introducerea în cultură a arborelui-ce-ceai, arborelui tung, plantelor citrice și a unor plante decorative.

 Grădina botanică a Academiei de Științe din Republica Moldova a fost întemeiată în 1950 la Chișinău, în microraionul Buicanii Noi.

 În 1965 ea a fost transferată de aici în microraionul Botanica, unde ocupă o suprafață de 104 ha. Colecțiile ei numără aproape 12 mii de specii, forme și soiuri de plante arborescente, alimentare, furajere, medicinale, eter-oleaginoase, floricole, iar ierbarul - 212 mii de unități ierbatice. La grădina botanică a Academiei de Științe din Moldova se studiază flora și resursele vegetale ale republicii noastre, s-a alcătuit harta vegetației, s-au clasificat tipurile de pădure, s-au obținut hibrizi îndepărtați de măr, păr, cais, prun, nuc, noi soiuri de crizanteme, astre, gherghina, cale ș. a.