Prin dresaj (de la cuvântul francez dresser - a obișnui, a învăța) se înțelege procesul de formare și consolidare la animale a unor anumite reflexe motorii condiționate. În urma dresării animalele execută la porunca omului anumite acțiuni. În scop de divertisment (distracție) dresajul era practicat pe larg încă în Egiptul antic și Roma antică. Din cronici se poate afla că dresajul era cunoscut din timpuri străvechi și în Moldova.

 De regulă, în procesul dresării se folosesc excitanți condiționați (comenzi sonore, gesturi, demonstrarea unor obiecte sau a hranei) în îmbinare cu excitanți necondiționați (mecanici). Asocierea lor și conduce până la urmă la formarea la animale a reacției dorite de dresor.

 Se aplică mai multe metode de dresare:
 de recompensare (deprinderile necesare se formează prin acordarea unei ”recompense”: hrană, mângâiere ș.a.m.d.);
 mecanică (deprinderile se formează prin utilizarea unor excitanți, care nu produc senzații de durere);
 dureroasă (bazată pe influențări puternice, care îl determină pe animal să execute numaidecât și imediat porunca dresorului; se aplică, de exemplu, la circ la dresarea animalelor mari și de pradă).

 Pentru fixarea și păstrarea deprinderilor formate, animalele sunt supuse periodic unor antrenamente de reactualizare.

 Dresajul animalelor este larg aplicat în arta circului. Amatorii de circ cunosc bine numele dinastiei de dresori Durov. Odinioară într-o veche casă de pe strada Bojedomka (în prezent strada ”V. L. Durov”) din Moscova atârna următorul anunț: ”Fabrica de zooreflexologie”. Întreprinderea nu producea, cum am putea crede, jucării neobișnuite, ci zâmbet și voie bună, dragoste pentru tot ce e ființă vie. Bazându-se pe învățătura lui I. P. Pavlov, V. M. Behterev și a altor savanți, V. L. Durov a elaborat o metodă nedureroasă de dresare a animalelor. Ea includea următoarele trei elemente:

1. Silirea animalului (fără a recurge la influențe mecanice dureroase) să execute mișcarea ce o doriți sau așteptarea până când el însuși va fi dispus s-o facă.
2. Asocierea mișcării cu ceva plăcut pentru animal.
3. Însoțirea mișcării executate de animal cu un anumit semnal sonor (cuvânt, fluierat), luminos, de un gest al dresorului. Cine poate deveni dresor ? Oricine căruia i-s dragi animalele și natura. Un dresor este dator să cunoască foarte bine biologia animalelor.

 Practic orice animal poate fi dresat. Totul depinde de dresor și de metodele pe care le aplică el.

 În toamna anului 1980 la Moscova a fost inaugurat Teatrul animalelor - un teatru unic în felul lui în întreaga lume. El poartă numele lui V. L. Durov și este condus de nepoata acestuia - N. I. Durova.