Dropiile, denumite în limba latină otidide reprezintă o familie de păsări din ordinul gruiforme. Ele numără circa 25 de specii răspândite, mai ales, în stepele și savanele din Africa. Au picioarele lungi cu trei degete, ale căror gheare sunt prevăzute cu niște ”pernuțe” musculoase, ceea ce le ajută să alerge bine. Zboară cu greu. În caz de pericol fug sau se ghemuiesc la pământ, unde datorită culorii lor protectoare adesea rămân neobservate de cel de le urmărește. Masculii sunt mai mari și au penajul mai viu colorat. Își fac cuibul (o gropiță) pe pământ, căptușindu-l cu fire de iarbă. Ponta e formată din 2-5 ouă, pe care le clocește femela 20-30 zile. Păsările adulte se hrănesc, mai ales, cu vegetale. Vara consumă insecte, amfibii, reptile, rozătoare și chiar păsări mici. Puișorii se hrănesc, de regulă, cu insecte.

 Dropia este una dintre cele mai mari păsări dina ceastă familie. Femela cântărește 4-7 kg, iar masculul 12-16 uneori până la 20 kg. Primăvara, în perioada nupțială, el are o haină mândră ca de sărbătoare. Când își răsfiră penele de la gât și cele de la coadă, parcă-i un cavaler rotofei. Dropia e o pasăre rară, dispărută din multe țări europene. În fosta Uniune Sovietică ea număra circa 3 mii de indivizi. Până în anii 40 ai sec. XX se întâlnea des în stepele Bălțului și Bugeacului. În ultimii ani au fost înregistrate numai 3 cuiburi. Se fac încercări de a reproduce această pasăre pe cale artificială.

 Dropia-mică numită și spurcagiu sau spurcaci populează estul și sud-estul Europei și vestul Siberiei. La începutul sec. XX această pasăre cuibărea și prin raioanele sudice ale republicii noastre. În prezent se întâlnește doar ca pasăre migratoare.

 Dropia-gulerată popula unele regiuni sudice ale fostei Uniuni Sovietice.

 Dropia este inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.