Din primăvară și până în toamnă pășunile și poienile poartă un vesmânt pestriț și viu colorat din covorașe albe (de romaniță), galbene (de păpădie), violet-albăstrii (de ciocul cocostârcului), zmeurii (de răscoage).

 Organele principale ale plantelor cu flori sunt: rădăcina, tulpina, frunza și floarea.



 Rădăcina principală se dezvoltă din rădăcinița embrionară a seminței. Rădăcioarele care pornesc de la rădăcina principală se numesc rădăcini laterale. De regulă, rădăcina principală crește vertical în jos, iar rădăcinile laterale - oblic în jos sau orizontal, cu ele planta se fixează în sol. Rădăcinile care se formează pe alte organe ale plantei (pe tulpini, frunze, rizomi) se numesc rădăcini adventive. Toate rădăcinile formează sistemul radicular al plantei.

 Un rol important în viața plantei joacă și tulpina. Prin ea substanțele nutritive circulă de la rădăcină spre frunze și invers. Pe tulpină se formează frunzele și ramurile. Tulpina poate fi solitară sau cu ramificații. Tulpinile cresc în direcții diferite. Tulpina erectă crește vertical; tulpina arcuită are baza întinsă pe pământ, iar partea ei superioară crește vertical; tulpina repentă se târăște pe suprafața  solului, iar din nodurile ei se formează rădăcinile adventive; tulpina prostrată este și ea întinsă pe pământ, dar nu formează rădăcini adventive; tulpina agățătoare este foarte subțire și firavă, de aceea ca să se țină în poziție verticală și să poată îndrepta florile spre soare ea are nevoie de un suport de care și se fixează cu ajutorul cârceilor săi; tulpina volubilă se încolăcește în jurul suportului, deoarece vârful ei crește în spirală.

 Un organ foarte important al plantei e și frunza. În ea are loc fotosinteza, prin intermediul ei planta respiră și transpiră. Frunza care are un singur limb, chiar dacă el e puternic sectat, se numește frunză simplă. Frunza constituie din câțiva limbi (foliole) se numește frunză compusă. După modul de așezare pe tulpină se deosebesc frunze spiralate (dacă dintr-un nod se dezvoltă o singură frunză), frunze opuse (dintr-un nod se dezvoltă două frunze situate una în fața celeilalte) și frunze verticilate (dintr-un nod se dezvoltă trei și mai multe frunze).

 Floarea este o formațiune morfologică reprezentată printr-un lăstar modificat (metamorfozat). În ea se formează semințe, care vor da viață altor plante. O floare contă din periant (caliciu și corolă), stamine și pistil, care sunt fixate pe receptacul. După modul de așezare pe tulpină florile sunt dispuse câte una sau sunt adunate în inflorescențe - racem, spic, știulete, capitul, corimb, umbelă, paneraș.

 Unele plante erbacee, de exemplu, floarea reginei, sunt incluse în Cartea Roșie. Altele, însă, trebuie ocrotite numai în anumite localități, unde se întâlnesc rar. Ar fi foarte bine să întocmiți la școală o hartă a acestor plante erbacee și să le ocrotiți.