Insectele numite și hexapode constituie o clasă (după unii autori o super-clasă) de animale nevertebrate. Se cunosc peste 1 milion de specii. Savanții entomologi consideră că în natură există de fapt 3-4 milioane de specii. În Moldova se întâlnesc circa 10 mii specii.

Insecte

  Insectele trăiesc pretutindeni: în păduri, în stepe, în râuri, lacuri, în deșerturile aride și aer – pe vârfurile celor mai înalți munți. Multe dintre ele (muștele, gândaci de bucătărie ș.a.) trăiesc pe lângă locuința omului, și de aceea se numesc insecte sinantrope. Cele mai variate după dimensiuni și culoare sunt insectele din regiunile tropicale. Insectele au corpul de la 0.2 mm (trihogramele) până la 33 cm (fasmodeele tropicale), segmentat și acoperit cu un strat chitinos protector; capul, toracele și abdomenul bine delimitate. Pe cap sunt situați ochii (compuși și simpli), o pereche de „antene” și aparatul bucal, adaptat atât pentru rupt sau lins, cât și pentru supt sau înțepat. Pe torace insectele au 3 perechi de picioare, de unde și le provine denumirea de hexapode (cu 6 picioare). De regulă, ele sînt înzestrate cu 2 perechi de aripi, însă există insecte și fără aripi. Abdomenul se termină cu un ovipozitor sau cu un ac (retractil) la femelă sau cu un aparat copulator (la masculi). Insectele sunt, de regulă, animale unisexuate. Majoritatea lor se înmulțesc prin ouă. Dezvoltarea post-embrională are loc prin metamorfoză.

  Gândacii de bucătărie, greierii, lăcustele și ploșnițele se dezvoltă prin metamorfoză incomplectă (din ouă apar niște ființe mici asemănătoare întocmai cu cele adulte, numai că lipsite de aripi. Coleopterele, fluturii, țânțarii, muștele, albinele, furnicile, puricii ș.a. se dezvoltă prin metamorfoză complectă (din ouă apar larvele, care se deosebesc radical de organismele adulte atât după aspect, cât și după modul de nutriție și cel de trai; din larve se dezvoltă ulterior pupa, iar din aceasta – insecta adultă).

Gîndaci

  Insectele sunt unele dintre cele mai vechi animale care au populat uscatul. Urme ale lor au fost descoperite în stratele de nisipuri și de gresie devoniene și în cele carbonifere. Este interesant faptul, că insectele din acele timpuri se asemănau mult cu insectele actuale. În procesul evoluției datorită insectelor de dobândire a hranei, de apărare, de atracție dintre indivizi, aceste animale s-au adaptat la cele mai diferite moduri de trai.

  Una dintre adaptările caracteristice insectelor sociale – albinelor-melifere, furnicilor și termitelor – este așa-numită „sociabilitate” care se manifestă printr-o activitate în colectiv și printr-o diviziune bine determinată a funcțiilor între membrii acestuia.

  Ne uimesc insectele și prin zborul lor. La o demonstrare încetinită a unei pelicule pe care s-a filmat zborul unui fluture sau al unei muște, ni se pare că ele nu zboară, ci înoată în aer. Pentru aceste ființe mediul aerian are aproape aceiași viscozitate pe care o are apa pentru pești. Insectele care „înoată” în aer cu o viteză de până la 30 m/s (unele muște, libelulele, albinele) au corpul de formă aerodinamică excelentă. Majoritatea insectelor fitofage (se hrănesc cu diferite părți ale plantelor), unele – țânțarii, tăunii, ploșnițele sunt hematofage (se hrănesc cu sânge pe care-l sug de la animalele mamifere și de la om), altele, de exemplu, gândacii gropari sunt saprofite (se hrănesc cu resturi organice în stare de putrefacție); există și insecte răpitoare, cum sunt bunăoară, buburuzele, muștele-sirfide (se hrănesc cu insecte dăunătoare). Insectele joacă un rol colosal în natură. Unele au fost domesticite, de exemplu, viermii de mătase de la care omul obține mătase, albinele-melifere, de la care se obține miere și care contribuie la polenizarea plantelor cu flori. Altele sunt dăunători ai plantelor, alterează produsele alimentare, sunt purtători de agenți patogeni ai unor boli.

  Astfel de insecte folositoare, ca bunăoară, furnicile, buburuzele, bondarii trebuie să fie ocrotite. Insectele dăunătoare se combat prin diferite mijloace (vezi Protecția plantelor).