Izvor

  În Moldova, unde rezervele de apă dulci sunt mai mici decât în alte republici, fiecare izvor e o comoară. La noi în țară 28 de obiecte acvatice sunt considerate monumente ale naturii, printre care și izvorul din Onițcani (raionul Criuleni), izvorul din Hîrjauca (raionul Călărași), izvorul din Cotova (raionul Drochia). Izvorul e fir de apă care iese la suprafața Pământului; apariția unui izvor se datorește activității erozive sau tectonice, exercitate asupra rocilor ce acoperă pânzele de apă. De obicei, izvoarele se clasifică după particularitățile geologice ale regiunii respective (izvoare ascendente, descendente, arteziene), după durata curgerii (permanente, periodice, intermitente), după compoziția chimică a apei (dulci, sărate, minerale, radioactive), după temperatură (reci, termale). Sunt izvoare peste tot - la Rașcov și la Scumpia, la Risipeni și la Jeloboc, la Tabăra și la Boșcana – curg ele, izvoarele fără oprire, despletindu-și cu murmur lin șuvoaiele odrăslite de om și croind calea spre oameni. La Hagimus există izvorul lui Suvorov, la Vălcineț – izvorul lui Ștefan cel Mare, la Dolna – izvorul Zamfirei, la Donici – izvorul Stăncii. Există un izvor și la Recea, raionul Rîșcani. El se numește izvorul lui Eminescu. Lângă acesta sunt încrustate versurile: „Ce șoptești așa de tainic, tu, izvor de cânturi dulci!”. Oamenii au dat și satelor în care trăiesc nume învăluite de poezia izvorului: Izvoreni, Izvoare, Izvorașe.