Jean-Henri Fabre (1823-1915)

  „Sunt biolog” - obișnuia să spună despre sine entomologul francez de faimă mondială Jean-Henri Fabre. Dacă era numit entomolog, el se supăra și răspundea: „Eu sunt naturalist… și pe mine mă interesează viața în toate formele ei de manifestare și nu numai insectele”.

  În copilărie Jean-Henri putea să cutreiere pășunea pentru a urmări călătoria unui gândăcel ore întregi. După mulți ani Fabre scria: „Cât mă țin minte, gândacii, albinele și fluturii au fost mereu bucuria mea. Elitrele cărăbușilor și aripile mahonului mă încântau...”.

  Devenind învățător la țară, Fabre continua să adune colecții, să facă schițe după natură. Odată când a făcut cu elevii săi o excursie în afara orașului, aceștia i-au arătat niște albini-ziditoare și l-au învățat să sugă cu paiul miere din scorbura lor. Vrând să cunoască mai în de aproape viața acestor albini, Fabre a citit tot ce a putut găsi despre ele în cărțile de pe atunci. Se poate spune că de la această întâmplare Fabre și-a început calea anevoioasă de entomolog.

  Pe lângă cele 10 volume de „Amintiri entomologice”, în care a povestit despre migăloasele sale observări făcute în natură, Fabre a scris pentru copii și numeroase manuale dintre cele mai pasionante. O moștenire de aur a devenit cartea lui „Viața insectelor”, în care el povestește amănunțit despre insectele insectelor și despre comportarea lor. Această carte a fost editată în multe limbi ale lumii și reeditată de numeroase ori. Mii de biologi și-au ales profesia sub înrâurirea ei.

  Recunoașterea și gloria l-au găsit pe Fabre când el avea peste 80 ani. Muncitor neobosit, el a fost înzestrat cu numeroase talente: desena bine după natură plante și insecte, scria versuri și muzică. Cărțile lui și-au păstrat valoarea până în prezent și se citesc cu mare interes, pentru că toate cele observate au fost descrise nu numai cu o exactitate științifică, dar și cu un farmec poetic. Contemporanii săi l-au supranumit „Homer al insectelor” și „Poet al științei”.