Ihtiologia (din grec. ”ichthys”- pește și ”logos” - știință) este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul peștilor. Cercetează, în special, morfologia și anatomia, ecologia și comportamentul, dezvoltarea istorică, legitățile varierii numerice a populațiilor de pești. Ea are, de asemenea, menirea să elaboreze metodele de estimare a rezervelor economice de pește și prognozarea cantităților de pește ce poate fi prins. Ihtiologia generală studiază structura corpului, particularitățile fiziologice ale peștilor, principalele elemente ale ciclului lor vital (înmulțirea, dezvoltarea, nutriția, variabilitatea, migrația), influența factorilor abiotici (temperatura apei, gazele dizolvate, conținutul de săruri, lumina, sunetul ș.a.) asupra populațiilor de pești. Pe baza ihtiologiei generale s-au format un șir de discipline independente, ca fiziologia și embriologia peștilor, piscicultura, bolile peștilor ș.a.

Biban - pește de rîu

Halibut - pește de mare

Peștele-spada- pește de ocean

 Ihtiologia particulară studiază sistematica peștilor, importanța peștilor în viața omului. Sunt cunoscute  lucrările unor savanți sovietici de vază ca L.S. Berg, A.N. Derjavin, V.K. Soldatov, E.K. Suvorov, I.F. Pravdin, P.G. Borisov, G.V. Nikolskii.

Structura unui pește

 Pe baza cercetărilor ihtiologice se determină cât pește se poate pescui în mări și oceane, în bazinele de apă dulce, se planifică dezvoltarea în continuare a pisciculturii, se prevede modificarea resurselor de materii prime ca urmare a exploatării lor intense de către om. În ultimii ani s-au intensificat cercetările ihtiologice în domeniul acvaculturii, inclusiv și a celei de apă caldă, legată de lărgirea rețelei de stații hidro- și atomoelectrice.