Enciclopedia Naturii

 Coleopterele reprezintă cel mai bogat ordin de insecte. Ele sunt atât de variate ca formă și după modul de trai, încât despre unele circulă diferite legende. În Egiptul antic gândacul scarabeu, bunăoară, era socotit sfânt, de aceea în limba latină el chiar este denumit „scarabeul sfânt”.

Cărăbușul de mai

 Unele specii de coleoptere s-au adaptat la viața subterană (în sol sau în peșteri), altele - la viață acvatică. Corpul lor e de 0,3-150 mm lungime (cel mai mare este gândacul Hercule), înzestrat cu 2 perechi de aripi. Aripile anterioare (elitrele) sunt îngroșate, în stare de repaus ele protejează aripile posterioare (membranoase), care servesc pentru zbor. La unele specii aripile există doar în stare rudimentară. În dezvoltarea sa individuală gândacii trec, de regulă, prin 4 stadii: ou, larvă, pupă, imago (unele specii pot avea 6 și mai multe stadii de dezvoltare).

Gândac de Colorado

 Coleopterele sunt înzestrate cu diferite mijloace de apărare împotriva dușmanilor. Unii gândaci fug bine, sar sau își iau rapid zborul din loc, alții - se „prefac morți” sau elimină un lichid cu miros respingător.

 După modul de nutriție gândacii pot fi clasificați în fitofagi (se hrănesc cu vegetale), saprofagi (se hrănesc cu substanțe în stare de putrefacție), răpitori (se hrănesc cu animale mici); printre coleoptere există mulți paraziți.

 Unele coleoptere au grijă de urmași (de exemplu, gândacul de băligar sapă sub grămada de băligar scorburi adânci și adună în ele globule de băligar, în care  depune câte un oușor).

Buburuza

 Se cunosc peste 300 mii de specii de coleoptere, larg răspândite. În țara noastră se întâlnesc circa 25 mii de specii, mai ales, în regiunile cu păduri de foioase și în cele de stepă, în Moldova - peste 2 mii de specii.

 Printre gândaci sunt mulți dăunători ai plantelor (de exemplu, cărăbușul de mai, gândacul de Colorado). Există însă și specii folositoare. Din acestea fac parte buburuzele, unele carabide (gândacul carab, calosoma), gândacii pestriți, milabrisul, gândacii cu aripile scurte, care nimicesc multe insecte dăunătoare, precum și gândacul de băligar, scarabeul, gândacul gropar, care îndeplinesc funcția de sanitari.

Codrii Tigheciului

  Codrii este regiunea fizico-geografică situată în partea centrală a Moldovei. Ea ocupă o suprafață de circa 500 mii ha, este una dintre cele mai pitorești și mai bogate regiuni ale republicii, vestită încă din cele mai vechi timpuri prin viile, livezile și pădurile sale. Relieful Codrilor, cu morfologia lui specifică, determinată de alunecări de teren și eroziuni, se caracterizează printr-o fragmentare puternică - văi adânci cu versante abrupte, numeroase hârtoape, râpe, dealuri. Dintre bogățiile subsolului se enumeră argilele și nisipurile. Clima - temperată și continentală. Temperatura medie în ianuarie e de -3,8°C, în iulie +25°C. Din Codri își iau începutul râurile Cula, Ichel, Bîc, Bîcovăț, Ișnovăț, Botna, Cogîlnic, Lăpușna, Bîrnova, Delia. Pentru Codri sunt caracteristice solurile brune și cenușii de pădure, cernoziomurile, solurile aluviale. În trecut aproape tot teritoriul Codrilor era acoperit cu păduri de foioase, mai ales de fag și de stejar.

Stejarul

 În prezent pădurile de fag, stejar, gorun, frasin, carpen, tei ocupă o suprafață de 103 mii ha. Aici se întâlnesc: căprioare, cerbi, jderi, veverițe, fazani ș.a.

 Codrii ocupă un loc însemnat în economia Moldovei, fiind o regiune în care este foarte dezvoltată viticultura și pomicultura.

 În 1971 în aceasta regiune a fost organizată rezervația naturală de stat „Codrii”.

Frunze și ghinde de stejar

 Codrii este și denumirea populară,devenită ulterior literară și științifică, a pădurilor aborigene din Moldova, care încă în sec.16 acopereau peste o treime din meleagul cuprins între Prut și Nistru, divizându-se, respectiv, în Codrii Lăpușnei, Codrii Orheiului și Codrii Tigheciului. Codrii au avut un rol deosebit de important la formarea mediului și peisajului acestui colț de pământ de la nord de Marea Neagră, plai cu numeroase izvoare, pârze și râuri, numit de poporul băștinaș „gură de rai”, de oaspeți - „Elveția basarabeană”, iar în perioada sovietică „Moldovă înfloritoare”. Codrii au contribuit la formarea solului local fertil și de fapt, unic în lume.

Flori și frunze de tei

 Codrii au jucat un mare rol în istoria moldovenilor, secole la rând le-a servit el ca adăpost și scut atât față de numeroși năvălitori străini, cât și în lupta lor împotriva boierilor și moșierilor. De aceea strămoșii noștri îi numeau și „Măria ta” ori „frate” și-l slăveau în cânt și versuri.

Frunze și flori de salcâm

 Arborii aborigeni cu coroane bogate și frunză lată, cu rădăcini puternice și adânci, sunt cei mai eficienți purificatori ai aerului, producători de oxigen. Ei stăvilesc eroziunea solului și alunecările de teren, străjuiesc izvoarele și râurile. Este de datoria tuturor să păstreze ca ochii din cap pădurile aborigene rămase, iar pe cele noi să le creeze asemănătoare Codrilor.

 Prin noțiunea de „climă” se are în vedere totalitatea condițiilor meteorologice caracteristice timp de mai mulți ani pentru o anumită regiune geografică. Clima este determinată de radiația solară, circulația maselor de aer, suprafața subiacentă (apă, uscat, tipul de vegetație).


 Radiația solară condiționează apariția unui șir de fenomene meteorologice, de ea depind particularitățile meteorologice ale unei anumite localități, ea exercită o mare înrâurire asupra activității vitale a plantelor și a animalelor.

 Circulația unor mase enorme de aer, care în unele locuri pot fi calde, în altele reci, uscate sau umede, condiționează schimbarea regimului meteorologic în diverse localități sau regiuni. Astfel de mase de aer se formează în acele regiuni ale globului, care au o suprafață subiacentă omogenă, de exemplu, la latitudinile subtropicale ale oceanelor Atlantic și Indian, în Siberia de Est, Arctica ș.a.

 Clima globului este foarte diversă. Savantul sovietic L.Berg a stabilit 12 tipuri de clime. În perioada sovietică a fost folosită clasificarea elaborată de climatologul B.Alisov, conform căreia fiecare emisferă a globului este împărțită în 7 brâie climatice: ecuatorial, tropical, temperat, polar, subecuatorial, subtropical și subarctic ( respectiv, subantarctic). Fiecărui brâu geografic îi corespunde un tip propriu de climă. Brâului ecuatorial îi este specifică clima ecuatorială. Clima tropicală caracterizează brâiele tropicale, cea temperată - zonele latitudinilor medii (brâiele temperate), iar clima polară (arctică și antarctică) - regiunile Oceanului Înghețat de Nord, Groenlanda, Antarctida și extremitățile sudice ale oceanului Pacific și Indian. Pentru brîile geografice intermediare (subtropicale, subecuatoriale, subractic și subantarctic) este caracteristică clima adiacente (învecinate).

 Pentru descrierea climei se folosesc așa-numiții indici cantitativi ai fenomenelor meteorologice (radiația solară, condițiile meteorologice, precipitațiile, umiditatea, nebulozitatea, regimul vânturilor ș.a.).

 Clima republicii noastre este temperată continentală, iarna este blândă și scurtă, vara - călduroasă și lungă. Temperatura medie anuală a aerului pe întreg teritoriul este pozitivă și constituie în partea nordică a republicii +8...+9°C,  în partea centrală +9...+9,5°C, în cea sudică +9,5...+10°C. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 380 și 550 mm. În timpul rece al anului de asupra teritoriului republicii domină cerul acoperit. În lunile de iarnă numărul de zile cu cer senin este minim (2-3). Media anuală a zilelor cu cer acoperit în raport cu nebulozitatea totală variază de la 120-135 în partea de nord, nord-est și est până la 105-115 în partea de sud și sud-est a republicii. Cel mai mic număr de zile fără soare se observă în perioada de vară (în iulie astfel de zile aproape că nu sunt). Din când în când în multe regiuni ale țării noastre și zone ale lumii au loc devieri climatice, care influențează asupra multor ramuri ale economiei naționale. Iată de ce omul este nevoit să țină cont de climă, de „capriciile” și legitățile ei. Cel mai mult depinde de varierile climei agricultura. Asupra ei acționează și gerurile, și arșița, și precipitațiile abundente, și seceta. Clima determină granițele de cultivare a unor culturi agricole, de ea depinde productivitatea și calitatea produselor agricole. Condițiile climatice din republica noastră sunt favorabile pentru creșterea și dezvoltarea unui număr mare de culturi agricole din zona temperată continentală. La noi există condiții optime pentru cultivarea cerealelor, culturilor tehnice, viței de vie și a legumelor, precum și pentru dezvoltarea pomiculturii.